CALEA JERTFEI
Aş vrea să urc mai sus pe munte
Cu-aripi de dor şi bucurie
Lăsând în urmă griji mărunte
Ca zborul lin de ciocârlie..
Să caut doar Neprihănirea
Şi-Mpărăţia Jertfei sfinte.
Să-nvăţ de la Isus slujirea
Prin dragostea fără cuvinte.
Un tainic glas de printre stele
mi-a fost de-ajuns ca să mă cheme
din pribegia vieţii mele
cu-acelaşi sacru ”Nu te teme !”
Sunt piedici multe pe cărare.
E grea şi sarcina de lemne.
Şi-aud în mine o-ntrebare :
”Aceasta ce vrea să însemne ?
Spre culme drumul cât mai este ?”
E greu să urci spre înălţime
Când totul pare o poveste
Doar pentru sfinţii din vechime.
Şi totuşi e atât de bine
Spre nalta culme-a consacrării
Când Tatăl va striga spre mine
În clipa grea a încercării :
”Să-ţi fie Crucea Mea exemplu
Abandonează-ţi vechiul eu
Ca trupul tău să-Mi fie Templu
Şi adăpost în ceasul greu.
Să simţi cum Duhul îţi vorbeşte
De-acel tărâm de apă vie
În care dragostea-nfloreşte
Şi-i plină de credincioşie.
Să înţelegi secretul vieţii
Ce-alege calea jertfei sfinte
Din zorii dragi ai tinereţii
Slujind prin fapte şi cuvinte!”
*
Îţi dau Isuse-ntreaga viaţă
Cu toate visurile mele
Urmând mereu a Ta povaţă
Pe drumu-ngust în vremuri grele.
Prin ruga mea înlăcrimată
Ca semn de jertfă şi slujire
Îţi mulţumesc, o, Sfinte Tată,
Pentru divina Ta iubire.
*************
7.01.2002